Despre tot

Fotografia mea
...scurt si la obiect. Noi povestim tot si orice. Suntem 2 amici raspanditi prin Europa, el undeva-n Balcani(Csender) iar eu undeva in Nord (DaN).Voi? Comentati, injurati, apreciati. ENJOY! Csender & DaN.

sâmbătă, 25 februarie 2012

Vezi Napoli si apoi...te intorci

   Situat in sudul Italiei ,la poalele Vezuviului, Napoli este al treilea mare oras al Peninsulei , dupa Roma si Milano.
Daca asezarea geografica are ca reper celebrul vulcan , iar cea istorica orasul disparut , Pompei , Napoli este asociat de intreaga lume cu pizza margherita , Cosa Nostra si Diego Armando Maradona.
 
    Cum ajungi in Napoli , te lovesc scuterele infinite , imaginile cu El Pibe D'oro si graffitiurile cu insemnele celui mai violent grup al echipei locale , Bronx Napoli. Oamenii sunt ospitalieri si nu prea , daca rupi pe limba lor , te apreciaza si-ti explica cu placere,daca incerci o alta te dirijeaza prin semne,iar daca vorbesti engleza ori franceza , se fac ca nu existi. Drumul de la aeroport pana in gara centrala , unde e situat hotelul , e parcurs de subsemnat in 20 de minute contra unei valori de 3 euro . Pasit in Stazzione Centrale esti intampinat de romancele venite pentru a duce la rang de arta cea mai veche meserie din lume si de terasele minuscule ale cafenelelor cu specific napoletan.

   Plimbarea de seara pe stradutele din Napoli ma duce cu gandul la filmele cu comisarul Cattani , iar scuterele care trec de fiecare data in graba imi lasa un fior rece pe sira spinarii. In oras  ai mai multe sanse sa o intalnesti pe Whitney Houston decat sa gasesti un colt de strada fara un imens morman de gunoi. Boemi fiind , napoletanilor nu prea le pasa de acest aspect , eu doar ma gandesc ce oportunitati ar avea saracul Prigoana.
    Mergand usor in sus pe via Duomo si ajuns intr-un final in Piazza Plesbicito,mi se face brusc pielea de gaina. E piata marilor bucurii.Bucuriile anilor '80 si '90 , perioada de glorie a echipei de fotbal , SSC Napoli.E piata in care napoletanii au sarbatorit Scudetto si cupa UEFA in '89.

   Ajuns intr-un restaurant de familie si vorbind cu unul dintre patroni dar si cu cativa localnici , ajung la concluzia ca Dumnzeu pe pamant chiar exista.El se gaseste in Napoli,Italia si se cheama Diego Armando Maradona. Cand aduci vorba de argentinian , lumea se da un pas in spate , apoi pleaca capul in semn de respect pentru cel care i-a adus in prim-planul fotbalului european. Mergand mai departe cu discutia despre El Pibe D'oro si fotbal, ma gandesc ca zeitatea lor nu se afla in cer , ci pe pamant , la firul ierbii , cu fapte atestate documentar. Daca intreaga Italie ar fi fotbalul intr-un singur trup , cu siguranta Napoli ar fi inima lui.

  Luni dimineata e agitatie mai mare ca de obicei.Ma gandesc ca e din cauza traficului si lumea abia se dezmorteste dupa weekend,insa cativa recunosc ca toata forfota se datoreaza venirii in oras a dusmanilor de marti din liga , Chelsea Londra. Rivalitaea dintre englezi si italieni isi are radacinile in cea mai mare tragedie a fotbalului modern, Bruxelles,Heysel , Liverpool-Juventus ,'85 cand 39 de fani juventini au murit datorita ambuscadei create in incinta stadionului iar ura dintre cele doua natiuni a depasit demult spectrul fotbalistic... Maine va fi un nou prilej pentru suporterii celor doua echipe sa-si demonstreze superioritatea si fiti sigur ca vor iesi scantei. Fata in fata se afla unele din cele mai violente brigazi ale celor tari , 'top boys' , cum le place englezilor sa spuna.

  21 februarie.Ziua Z pentru fotbalul napoletan. Cea mai importanta partida din ultimele doua decenii se joaca in cateva ore , iar posturile de televiziune sunt acoperite numai cu imaginile celor in care 'mafiotii' isi pun toate sperantele : "Matador" Cavani , "Pocho" Lavezzi si slovacul cu alura de punker , Marek Hamsik. Trioul care i-a adus pana in optimile competitiei si care napoletanii spera sa-i duca acolo unde doar "Mana lui Dumnezeu" a reusit.
    Mai putin de sapte ceasuri pana la meci , dar ca o liniste dinaintea furtunii , prefer o mica excursie pe insula Capri ,briliantul din Marea Tireniana,oaza de liniste a scriitorilor si poetilor deceniilor trecute.

   Drumul pana in Capri se face cu ferriboatul la un pret de 35 de euro dus-intors. Imi iau una bucata de om dragut , partenera de calatorie , si pornim spre Marina Grande,portul insulei. Niste tipi joaca 'pacanele' pe boatul care duce spre destinatie , in timp ce pe langa ei trec peisaje si fenomene meteo rar vazute. I-as judeca aspru dupa care imi aduc aminte ca sunt din patria lui Viorel Lis , si n-as vrea sa fiu ipocrit.

  Ajuns in Capri , nu pot sa nu remarc discrepanta dintre agitatia si traficul din Napoli si linistea si curatenia care domneste pe aceasta insula. Capri e genul de insula pe care Radu Mazare ar transforma-o in centrul grandomaniei oferind in concesiune spatii pe care 'afaceristii' ar ridica cluburi de prost gust si case grotesti. Este si motivul pentru care caprezii ii multumesc lui Dumnezeu in fiecare duminica, ca i-a scapat de edilul constantean si  ca ei se pot bucura de oaza de liniste , sarm si stil care este insula lor.
  In timpul extrasezonului , majoritatea magazinelor si restaurantelor sunt inchise , dar te poti bucura de peisajele fascinante la o bere italiana si o bucata de pizza intr-unul dintre baruletele de pe insula cu 12.000 de locuitori. 12.000 de castigatori la loteria vietii.
  Ca destinatie de vacanta pe timpul verii , Capri e mai mult decat ideala , temperaturile maxime situandu-se undeva intre 28 si 32 grade Celsius. Stradutele insulei sunt atat de mici incat orice SUV risca sa ramana intepenit intre doua curbe. Caprezii circula cu Smarturi ori 'rudele' lui apropiate ca dimensiuni. Insusi celebrii Carabinieri au o astfel de masina.
   Doua "Bira Moretti" si o margherita si am plecat spre boat-ul care duce inapoi la poalele Vezuviului,unde in trei ore se da startul marelui meci. Copii de gradinita si batrani octogenari ,deopotriva, se strang in portul principal.Fara exceptie,fularul alb-bleu la gat ,semn ca inima 'leului' napoletan bate pana in Capri.Iar ramasitele palatului lui Octavian Augustus pot depune marturie.

  "San Paolo" din Napoli este templul fotbalului napoletan,templu in care domneste spiritului lui Maradona,dar altii sunt gladiatorii acum. Cu doua ore inainte de meci coboram la statia de metrou Campi Flagrei , si ne indreptam spre stadion. E greu sa nu tii cu Napoli numai cand vezi ce sentimente trezeste in oameni. Mi se spune ca Napoli e o stare spirit , un tel in care cred toti napoletanii si nu numai. Intrarea in incinta stadionului prin Curva A  iti aduce aminte de vremurile de glorie ale peluzelor romanesti , vremuri starpite de ciocoii vechi si noi ai fotbaluli nostru: tineri care incearca sa escaladeze garduri pentru a patrunde in stadion , forte de ordine care se comporta ingaduitor cu cei care , pana la urma , dau fond si culoare spiritului napoletan.

  Peluza A este formata din portiuni cu locuri pe scaune , dar si in picioare. Ca-n vremurile bune ale fotbalului clasic. Cand Curva A si B sunt umplute pana la refuz ,fara nicio exagerare,incepe spectacolul . Imnul echipei este cantat la unison de intreg stadionul si nu exista napoletan sa nu cunoasca versurile.
  Fanii englezi sunt exact in stanga noastra , despartiti de un sector de 30 de metri si doua randuri groase de plexiglas. Incearca timid sa acopere fondul sonor,moment in care corul de fluieraturi dinspre tiffosii italieni isi face simtita prezenta.Pe stadion si mai mult ca sigur si la kilometri departare.
  In momentul in care echipele au patruns pe teren , mi-as dori sa aud imnul Ligii Campionilor , din motive lesne de inteles, dar fanii echipei gazda au o alta parere. Imnul compus de Nino D'angelo rasuna pana  in Sicillia si inapoi. "Forza Napoli , vinci per noi"se aude din apropierea mea si jocul incepe pe fondul coregrafiei celor din CURVA B si tortelor aprinse la noi in sector.

  Meciul are un istoric demn de peripetiile si banii cheltuiti pentru a-l putea vedea live. "Leii" napoletani intorc scorul de  0-1 pana la pauza , prin reusitele gladiatorilor momentului , Lavezzi si Cavani , ultimul cu o reusita care a adus aminte de mult discutata "mana a lui Dumnezeu".De asta data , a fost umarul Lui.
   Pauza aduce cu ea mult entuziasm , incredere , rom in sticlute de plastic si injurii la adresa celor veniti din "Inglaterra". Nu sunt uitati dusmanii de o viata, torinezii: "Juventini , pezzi di merda" si repriza a doua poate incepe. 3-1 pentru napoletani cu golul lui "El Pocho" cu inca o oportunitate de a majora scorul si suporterii viseaza cu ochii deschisi la ingenuncherea imperiului creat de Abramovici.

   Finalul partidei ne gaseste imbratisandu-ne dupa care acelasi imn cantat la unison cu fularele deasupra capului.O atmosfera cum numai la napoletani gasesti. Ce suporteri! Ce atac ! Ce Cavani ! O echipa inferioara pe hartie team-ului din Albion , dar care a jucat cu sufletul impinsa de la spate de 60 de mii de fanatici . " 11 leoni" era steagul fluturat la Curva A.Asta si-au dorit tiffosii sa aiba in teren.I-au avut.Cu varf si indesat.
   Plec din stadion dand jos geaca si lasand sa se vada,mandru,tricoul bleu "7 Cavani". Extazul e la el acasa in jurul stadionului , si ma indrept spre autobuz fredonand celebrul refren al anilor '90" io visto Maradona , io visto Maradona , sai ,mama , innamorato soi!",desi eroul serii este un alt argentinian,Lavezzi. Un batranel cu fularul lui Napoli se uita ,zambind, catre mine. El chiar l-a vazut pe Maradona...

   Ultima zi la Napoli e plina de vant puternic , soare "cu dinti" dar si regretul ca o sa dau 15 grade si un aer aparte pe temperaturi siberiene si cotidianul romanesc. Cu o cafea in mana si cu croissantul traditional,ma uit peste drum la batraneii din cafenele cu palariile pe cap,ochelarii pe nas si cu ziarele la brat care te fac sa realizezi ca filmele cu Toto Riina sunt inspirate , totusi, din viata reala.
   Celebra zicala despre Napoli e adevarata , si nu prea...Eu i-as spune mai degraba " Vedi Napoli poi...tornero" .








                                                                                                                                         C.C.C.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Ce zici?